Responsabilitate sociala

Responsabilitate sociala

Dezvoltarea durabila implica totodata institutiile statului, companiile, organizatiile neguvernamentale si, pana la urma, fiecare individ in parte. Responsabilitatea sociala revine, deci, fiecarui actor al societatii moderne. Toti interactionam cu mediul, consumam resurse, suntem parte a unor organizatii.

Institutiile statului sunt cele pot impune, prin reglementari clare si conventii internationale la care adera, norme aplicabile de dezvoltare durabila. Apropiata integrare in Uniunea Europeana presupune si norme stricte de protectie a mediului, precum cunoscutele standarde de emisie a noxelor auto (care au ajuns la Euro IV in statele occidentale si la Euro III in Romania). Strategia de dezvoltare durabila a Romaniei a fost dezvoltata de o comisie speciala, sub genericul “Orizont 2025”. De asemenea, exista legi dedicate protectiei mediului, gradului de poluare si a colectarii deseurilor. Alte institutii guvernamentale sau autoritati independente stabilesc cote ale consumului de resurse, astfel incat sa se asigure continuitatea lor de-a lungul timpului.

Organizatiile nonguvernamentale sunt poate cei mai activi actori ai dezvoltarii durabile si sunt simbolul responsabilitatii sociale. La nivel international, este binecunoscuta organizatia Greenpeace, pentru actiunile de protest impotriva poluarii si a distrugerii mediului inconjurator. La nivel local, in Romania, exista organizatii, precum “Salvati Vama Veche”, ONG-uri care militeaza pentru pastrarea Deltei Dunarii si incetarea construirii Canalului Bastroe, care ar distruge echilibrul ecologic in zona. La nivel national, in multe judete sunt elaborate programe de dezvoltare durabila pentru obiective specifice.

Dezvoltarea durabila nu ar fi posibila fara aportul fiecarui individ in parte. Aici apare responsabilitatea sociala a fiecaruia dintre noi. Aruncarea deseurilor in centre specializate, consumul produselor ecologice, economia de energie, toate acestea au efecte pe termen lung. Sunt, cu alte cuvinte, laturi ale durabilitatii. Jumatatea goala a paharului este data, insa, de o realitate curenta: consumul ecologic nu poate fi realizat decat in conditiile in care consumatorul si le poate permite. Cu alte cuvinte, intr-un climat social acceptabil. Asa se poate explica prezenta in numar mare pe soselele Romaniei a masinilor foarte vechi, cu grad mare de poluare, numarul mic al gropilor de gunoi ecologice (desi foarte multe sunt in plan) sau muntii de gunoi de la marginea oraselor si satelor. Realist vorbind, oamenii vor fi mai responsabili si vor privi spre viitor atunci cand grija pentru prezent nu le va mai ocupa tot timpul. Totusi, dezvoltarea produselor ecologice sau atentia acordata alimentelor naturale sunt dovezi ca suntem pe drumul cel bun.