Protectia mediului

“(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.”
(Constitutia Romaniei)

Am citat deloc intamplator din Constitutia Romaniei. Pentru ca, daca primele paragrafe arunca grija mediului in mediul autoritatilor, ultimul incearca inclusiv resposabilizarea cetatenilor si a companiilor.

Programele de dezvoltare durabila au in prim plan intocmai protectia mediului si a resurselor in scadere. O atentie sporita a fost acordata energiilor alternative inepuizabile, in special a celei solare si eoliene (bazate pe puterea vantului).

In Bucuresti, in cele mai aglomerate puncte, au fost plasate aparate de masura instant a concentratiei de noxe si s-a decis ca in centrul Capitalei autobuzele poluante sa fie inlocuite cu troleibuze, care functioneaza pe curent electric, nepoluant.

 Aderarea la Uniunea Europeana a adus acorduri de mediu care trebuie implementate si de companiile din Romania. In contractele de privatizare ale multor societati mari poluatoare, sunt dedicate capitole speciale protectiei mediului si investitiilor pe care noii proprietari trebuie sa le faca in aceasta directie. Fabricile construite de companiile multinationale in Romania sunt, de asemenea, in conformitate cu normele de mediu europene. Multe companii au construit statii de epurare ecologica a apelor reziduale, care pot fi refolosite.

 Mai multe semnale de alarma au venit din directia zonelor muntoase, altadata puternic impadurite. Defrisarile masive din ultimii ani pot avea ca rezultate atat scaderea rezistentei solului si cresterea riscurilor alunecarilor de teren, dar si perturbarea echilibrului ecosistemului si accetuare efectului de sera (padurile, se stie, sunt principala sursa de oxigen a planetei).

 Problemele de mediu sunt evidente si nu au aparut in ultimii ani, ci isi au originea inca de acum o suta de ani, cand a inceput industrializarea masiva. Abia in anii 70, la primele congrese dedicate mediului, s-au tras primele semnale de alarma. Punctul pe “I” a fost pus de Raportul Buntland, care spunea, printre altele, ca  “Schimbari majore neintentionate au loc in atmosfera, pamant, apa, printre plante si animale. Natura este generoasa, dar este, de asemenea, fragila si intr-un echilibru  precar. Sunt niste limite care nu pot fi incalcate fara a pune in pericol integritatea de baza a sistemului. Astazi suntem foarte aproape de aceste limite”.